De obicei coproductiile coreeano-chineze sunt mai putin reusite, si asta
pentru ca doua cinematografii cu doua viziuni diferite nu reusesc sa se
sincronizeze perfect, indiferent de tematica abordata. La fel se
intampla cu filmele de limba chineza finantate de studiourile americane,
sau cu filmele coreene ce au in spate studiouri de productie de la
Hollywood, ce vizeaza doar succesul financiar si se departeaza de
specificul lor local. Revenind la cele doua cinematografii est-asiatice
care pentru un necunoscator pot parea asemanatoare, dar care difera
esential, daca filmul chinezesc e mai mult axat pe ideea de actiune, cel
coreean e mult mai atent la amanunte si la povestea in sine, avand o
aplecare spre dramatizare. Intalnirea dinamismului cu realismul nu
inseamna intotdeauna automat si o simbioza perfecta, in special cand una
din parti e cea care vine cu initiativa financiara. In cazul filmului
“Tik Tok”, la care facem referire, China a finantat proiectul, ce a fost
filmat in intregime in capitala sud-coreeana. Regia e semnata de
debutantul Lee Jun, scenariul fiind scris de chinezul Ding Xiaoyang.
Productia a fost un esec la box-office-ul chinezesc, obtinand incasari
de doar 2,2 milioane dolari. Distributia filmului e alcatuita de o
echipa de actori chinezi si coreeni, capul de afis fiind tinut de starul
coreean Lee Jung-jae si actorul chinez Wallace Chung (Bounty Hunters,
Drug War). Filmul e vorbit in 3 limbi (chineza, coreeana si engleza),
insa actorul Lee Jung-jae e dublat in multe scene in limba chineza, cand
dialogheaza cu actorii chinezi, acest lucru fiind cel putin deranjant,
mai ales ca in alte parti ale filmului acesta e lasat sa se adreseze in
coreeana compatriotilor sai. Dar ce poti face cand actorul interpreteaza
un politist poliglot, care in realitate nu cunoaste deloc chineza ? CONTINUAREA AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu