SHOGUN'S JOYS OF TORTURE (1968) - subtitrare in romana

“Shogun’s Joys of Torture” (cunoscut si ca “Pedepsele femeilor in Tokugawa”) e una din productiile precursoare ale stilului “Pinky violent” imbratisat de studiourile Toei la inceputul anilor ’70. In anii ’60-’70, in cinematografia japoneza ia nastere ceea ce istoricii de film au numit “Noul Val”, un fenomen strans legat de criza economica a marilor studiouri de film. Concurenta tot mai mare a televiziunii, aparuta deja de mai bine de un deceniu, a obligat studiourile de film la investitii in filme in cinemascop, apoi in pelicule de 70 mm, inovatii tehnice menite a mentine un public fidel salilor de cinematograf. Insa acestea au esuat, in fata mirajului televizorului si a altor forme de spectacol, astfel ca trebuia inventat altceva, altfel companiile de productie de film ar fi dat faliment. Nu japonezii au gasit solutia, ei doar au importat-o, iar acest “altceva” salvator s-a dovedit a fi combinatia dintre sex si violenta (pinky violence). Inca de la mijlocul anilor ’60, Koji Wakamatsu si Tetsuji Takechi, doi cineasti independenti si marginali, lanseaza moda “pinku eiga” (“filmelor roz”). De exemplu Wakamatsu, un fost yakuza, devine campionul filmelor erotice lucrate pe banda rulanta. Aceste filme cu buget minimal, turnate la repezeala, dar cu o anumita doza de imaginatie, dau o noua infatisare cinematografului japonez. La doar cativa ani dupa “Shogun’s Joys of Torture”, studiourile concurente Nikkatsu (despre a caror politica am vorbit la prezentarea filmului “Watcher in the Attic”), aflate in pragul falimentului, inventeaza seria de filme “roman porno” (filme romantic pornografice), care ii amana disparitia cu cel putin un deceniu. Insa politica studiourilor japoneze de film, una pe termen scurt, cu investitii minime, bazata pe castigurile imediate si pe niste retete de sex, violenta si melodrame siropoase se va dovedi falimentara dupa nici un deceniu. CONTINUAREA AICI