Kei Kumai a fost unul din regizorii importanti pe care i-a dat Japonia
cinematografiei universale, desi niciodata nu a fost considerat unul de
nivelul marilor maestri ai vechii generatii, in umbra careia a creat.
Nascut in 1930, prinzand ca adolescent si fiind profund marcat de
consecintele celui de-al doilea Razboi Mondial asupra Japoniei, Kumai a
studiat literatura, insa a urmat o cariera in lumea filmului, in spatele
camerelor de luat vederi. Dupa ce a lucrat o perioada ca asistent de
regie (1953 “Hiroshima” si 1963 “Alibi”) si a inceput sa scrie scenarii
din 1960, a debutat in 1964 ca regizor. Primele sale filme au fost
thrillere inteligente, in care folosea investigarea crimelor ca vehicul
pentru examinarea consecintelor agresiunii si infrangerii Japoniei in al
doilea Razboi Mondial. Daca in filmul de debut, “The Long Death”
(1964), prezenta un fapt real – o otravire in masa petrecuta in 1948 in
Manciuria, in al doilea sau film, “Japanese Archipelago” (1965),
uciderea unui soldat american a fost utilizata ca si catalizator pentru o
analiza complexa a Japoniei postbelice si a statutului ei de colonie
americana, fara a ezita sa critice politica externa americana in Asia.
Filmul i-a si adus primul premiu din cariera, iar 7 ani mai tarziu a
ajuns cu filmul sau “Shinobu Kawa” la Festivalul de la Moscova. 2 ani
mai tarziu a fost prezent si la Berlin cu “Rise, Fair Sun”. Alte filme
remarcabile ale acrierei sale au fost “Sandakan No. 8”, “Cape of North”,
“The Sea and Poison” sau “Death of a Tea Master”. Ultimul
sau film a fost “The Sea is Watching”, o poveste frumoasa ce are la
baza un scenariu scris de Akira Kurosawa. 5 ani mai tarziu, in 2007, Kei
Kumai (foto) deceda la 76 de ani. Unul dintre ultimele sale filme a
fost “To Love” (1997), o poveste simpla inspirata din romanul lui
Shusaku Endo, “Femeia pe care am abandonat-o”. De altfel, nu a fost
pentru prima oara cand Kumai a apelat la romanele lui Endo (“Marea si
otrava” a fost ecranizat in 1986), un scriitor din generatia lui, mai
mic cu 7 ani ca el, ce poate fi citit, din fericire, si de publicul de
la noi (“Scandalul”, “Samuraiul”, “Tacere” sau “Un idiot minunat” fiind
deja publicate de editura Polirom.) “To Love”, care ii are in rolurile
principale pe Miki Sakai (pe atunci o tanara actrita de 19 ani) si
Atsuro Watabe, e o tulburatoare poveste de dragoste ce trateaza
ostracizarea la care sunt supuse persoanele ce sufera de o boala
considerata pana recent incurabila. Desi nu este unul din filmele
exponentiale ale lui Kumai, “To Love” e o mostra elocventa a stilului
simplist si ascutit al regizorului, ce nu ezita sa arunce cateva sageti
catre politic, ce intotdeauna e vinovat de dramele sociale. CONTINUAREA AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu