MEMORIES OF THE SWORD (2015) - subtitrare in romana

Despre “Memories of the Sword” se vorbeste de mai bine de 2 ani, chiar de pe la sfarsitul lui 2012. Un proiect care s-a urnit greu, si ale carui filmari au inceput in sfarsit in septembrie 2013, durand 5 luni, De la data finalizarii filmarilor pana la data premierei a trecut mai bine de un an, lucru explicabil prin abundenta de efecte speciale, slow-motion-uri si efecte vizuale lucrate pe calculator. In august 2015, filmul avea in sfarsit premiera in Coreea, iar la 10 zile distanta si in Statele Unite. Cu un buget de 8,5 milioane de dolari, filmul a fost o crunta dezamagire la box-office-ul coreean, unde nu a obtinut mai mult de 2,3 milioane de dolari, din acest punct de vedere situandu-se sub productii cu investitii mult mai mici ce au avut incasari mult mai mari, precum Shoot Me in the Heart, Chronicle of a Blood Merchant, The Treacherous sau The Chronicles of Evil. Pentru ceea ce a iesit sub aspect vizual, bugetul de 8,5 milioane de dolari pare mic, si se pun serioase semne de intrebare cat a fost plata actorilor ce au aparut in acest film, ce sunt nume unul si unul, daca bugetul a fost atat de mic. Se stie ca Lee Byung-hun e cel mai bine platit actor coreean al momentului, si nu accepta sa apara in orice fel de filme. Jeon Do-yeon e probabil cea mai cunocuta actrita coreeana pe plan international, premiata inclusiv la Cannes, a carei cota nu e deloc una joasa. Lor li s-au alaturat in distributie Kim Go-eun (recent vazuta in “Coinlocker Girl” si “Monster”), veteranul Lee Kyoung-young (care e o figura nelipsita din cele mai de succes filme coreene ale fiecarui an), Bae Soo-bin, Kim Tae-woo si tanarul Lee Joon-ho (membru al formatiei 2PM, cunoscut si ca Junho, pe care ni-l amintim din “Twenty”). De ce filmul nu a avut succes in Coreea ? E de inteles. Regizorul si scenaristul Park Heung-sik (autorul memorabilului “My Mother, the Mermaid”, unde a colaborat de asemenea cu actrita lui preferata, Jeon Do-yeon) se pare ca a tras prea mult cu ochiul la cinematografia chineza, rezultatul final fiind un scenariu mai putin consistent, insa un spectacol vizual remarcabil. Totusi, tot acest spectacol vizual se bazeaza pe o multime de clisee – unele specifice filmului coreean, altele filmului chinezesc, iar tot ce vedem in materie de “entertainment” am mai vazut deja in mai multe filme chinezesti ale ultimilor ani. Chiar daca scenariul este mai putin inspirat, jocul actorilor e un adevarat regal, si doar si pentru acest lucru filmul merita urmarit. CONTINUAREA AICI